Punem mult preț pe învățarea unei bune relaționări cu colegii, bazată pe colaborare, pe competiția cea bună, pe valoare, pe încredere reciprocă și deschidere. Competiția pe care o promovăm e mai cu seamă cea cu sine însuși. În relație cu ceilalți, competiția e un factor de evoluție foarte important atunci când e gândită pe termen lung, pentru întreaga viață, și nu în termeni de evaluare imediată, subiectivă; știind aceasta, veghem ca ea să nu se transforme într-o luptă a orgoliilor părinților, ori a invidiei între copii, așa cum se întâmplă adesea în școli.

Credem că e foarte importantă relația școlii cu familiile copiilor. Știm cu toții că multe din problemele școlarilor vin de acasă – din carențe educaționale, din dezechilibre emoționale etc. Pentru aceasta, suntem într-un dialog continuu cu părinții (zilnic, dacă e nevoie), îi valorizăm (avem un Consiliu al Părinților activ și implicat), organizăm diferite activități de „educare a părinților”, de consiliere a lor în toate dificultățile pe care le întâmpină în relația cu copiii.

Am învățat că un atribut important al tainei Persoanei este creativitatea. Toți avem potențial creator în noi. Un om liber tinde să creeze pentru că nu face decât să actualizeze potențialul pe care Dumnezeu l-a investit în el, creându-l după chipul și asemănarea Sa. Dar ca să reușească aceasta, are nevoie să fie înzestrat cu cunoștințe esențiale (fără de care nu poate crea), are nevoie să fie ajutat să își descopere înclinația creatoare și să i se acorde încredere. Pentru că am înțeles acestea, dar și pentru că, de-a lungul anilor, am văzut atâtea experiențe triste de oameni cărora familia, școala sau societatea le-au frânt zborul, ne străduim să îi ajutăm pe copii să fie creativi, să fie creatori. Altfel spus, suntem atenți nu doar să nu le tăiem aripile copiilor, ci și să îi învățăm să zboare. Pentru aceasta, ne e drag să numim școala noastră „școală de zbor”!

Dar, mai presus de toate, ne străduim să îi învățăm pe copii să iubească. Facem educație pentru dragoste, din dragoste. Dragostea cu care copilul se simte iubit de cei din jur este oglinda dragostei dumnezeiești. Dumnezeu ne iubește necondiționat, deplin, până la capăt; ne iubește indiferent de ce credem, indiferent de ce gândim, indiferent de ce alegem. Acasă, la școală, în parohie, și noi trebuie să îl iubim pe copil necondiționat, așa cum este el, orice ar face, orice ar spune, orice s-ar întâmpla. Pe această conștiință își poate copilul fundamenta stima de sine și respectul față de ceilalți, fără să mai simtă nevoia de a căuta validări exterioare familiei, Bisericii. În plus, în timp, acest model de atitudine a adulților va deveni și atitudinea copiilor față de cei din jurul lor.

Pe lângă acestea, încercăm să transmitem copiilor alte două lecții importante despre viață : prima, inspirată din Sfântul Pavel – dacă nu învață să iubească, orice ar face în viața asta, nimic nu are valoare: dacă dragostea nu e, nimic nu e. Iar a doua, de la Seneca: dacă vrei să fii iubit, iubește tu mai întâi! Aceasta este pentru noi școala Bisericii și esența școlii noastre: dragostea se învață. Școala este viață. Viața este o școală a dragostei. Dragostea este totul. Dragostea este Dumnezeu.